Între două fronturi
Nu e ca și cum te-ai uita pe geam și apoi ai descrie ceea ce vezi. Oameni grăbiți, bălți, cizme de cauciuc, roșii, verzi, mucuri de țigări, miros de diesel,…
Cabinetul albastru
“cât din frumusețe-i chipul?” Gări, compartimente, un oraș de provincie, Bucureștiul ca o scăpare. Supraviețuire în fața morții. Moartea, la o aruncătura de băț. Moartea primei iubiri, moartea primei mari…
Vara în care mama a avut ochii verzi
“I-am spus că acest tablou se va vinde, se va vinde neapărat, și chiar cu mulți bani – pentru că oameni sunt stricați și caută stricăciuni” E ca și cum…
Britt-Marie a fost aici
E ca și cum ai decide să mergi la piață dar, pentru că liftul e în pană, ar trebui să o iei pe scări și, luând-o pe scări, ai aluneca…
Kiwi
Ne întâlneam în fiecare joi seara, începând cu ora 19, undeva în centru, în piața Victoriei. Un grup de oameni care iubeau scrisul și doi profesori de anvergură. Să nu…
Fata cu palton albastru
Bunicul meu nu mânca nici mămăligă, nici cartofi. Zicea că mancase prea mult din astea în război. Când se nimerea ca cineva să-i pună în farfurie mămăligă sau cartofi, pentru…
Multă forță și un dram de gingășie
Când eram mică aveam o prietenă sasoaica și una unguroaica. Niciuna nu vorbea românește bine. Am reușit însă să mă înțeleg cu amândouă. Tot în copilărie, bunica mi-a povestit- și…
Fiecare poveste poate naște o carte
În ultimul timp, de fiecare dată când aud vorbindu-se elogios despre o carte, notez frumușel titlul în notes. Când ajung să am o listă rezonabilă, încerc să iau cărțile de…
Despre autori și cititori
De câteva săptămâni urmăresc postările unui club de carte. În special reacțiile la volumul de proză scurtă “Kiwi”. Nu l-am citit încă, dar e pus pe lista de. Urmăresc aceste…
Generalizarea care ucide
Cineva afirma sus și tare că te poți declara român în simțuri și-n gândire doar dacă vorbești perfect limba română. Doresc să contrazic această afirmație. Am fost plecată 18 ani…