Trăiește clipa

În general plouă torențial sau, când nu plouă, mușcă când soarele, când gerul. Cu toți dinții. Zilele cu clima “plată” sunt relativ rare și asta e relativ bine. Platul deprimă.

Problema zilelor fără clima “plată” sunt dalele. Chestiile acelea pătrate sau pătrat- dreptunghiulare care acoperă anumite spații. Dalele acelea albe dintre clădirile de sticlă din cartierul  Bucureștiului care în ultimii ani a suferit o transformare structurală, devenind “peste noapte” o copie în dimensiuni aproape exacte ale unor cartiere celebre “de dincolo”, dalele acelea albe sunt un instrument psihologic la indemana oricui predispunând la conștientizarea momentului prezent. Adică forțând ieșirea din meditație, din reverie, din prelungirea somnului de după micul dejun sau a siestei.

Dale

Ca să nu devii una cu dala ești forțat să ieși de pe acolo unde te-ai refugiat cu gândul și să constientiezi că dala e umedă și alunecă sau că dala e înghețată bocnă și alunecă sau că dala frige și emană o căldură aproape sufocantă amplificată de geamurile mari, special concepute să favorizeze fluiditatea schimburile interior – exterior.

Dacă nu conștientizezi la timp, timpul nu e pierdut. Asta iarnă lipsa constientizarii s-a soldat cu vreo zece glezne scrantite, două-trei picioare în ghips și un proces intentat administratorului “dalelor”. Om inzestrat cu spirit practic si creativitate impusa de conditii special, după toate aceste evenimente dureroase și nedorite, administratorul a întins covorul roșul peste dale iarna și a angajat oameni să plimbe apa acumulată în urma ploilor vara. O adevărată industrie creată în jurul dalelor. Cateva zeci de locuri de munca create ad-hoc. Salariu’ minim, creativitate maxima. Mici armate de oameni plătiți să plimbe apa. Pentru că dalele sunt albe, cu suprafața netedă și practic deloc aderentă, pentru că nu există spații suficiente de scurgere între ele și pentru că nu există nici unghiul necesar scurgerii, apa se acumulează forțând conștientizarea momentului prezent. Exercițiul conștientizării momentului prezent are farmecul lui abstract, forțând revería. Visarea cu alte cuvinte. Conștientizarea micilor “erori de reproducere” ale modelului original al unor cartiere celebre “de dincolo”. Certitudinea că, în caz de criză, creativitatea nu are limite. Caci unde lipsește unghiul, există mopul și micile ármate de oameni înzestrate cu mopuri speciale de dizlocat bălți. Sau covoarele roșii întinse peste straturi fine de gheață.

Cum nu mulți intentează proces în caz de conștientizare tardivă, modelul este rentabil. Și profund revelator a ușurinței cu care “trăiește prezentul” devine de la o dală la alta, din vis o inegalabilă realitate?

Facebook Comments