Fluturii care n-ar fi trebuit să existe

Am încercat să citesc „Fluturi” și n-am reușit. La pagina 2 mi s-a părut mai intersant vântul. Sufla tare și bătea în mare. La pagina 3 m-am hotarât să țin până la pagina 4. N-am reușit. Era mult mai inteligent descris nisipul de bolovanii care tăceau îngropați. Uneori tăcerea este o alternative salvatoare.

Pe la 5 m-am hotărât să trec peste frazele lipsite de substanță, să trec peste personajele fade abia conturate, să ignor mediocritatea subiectului și dorința autoarei de a creea povestea de dragoste în care fiecare să se recunoască. Mulți au reusit se pare , eu nu. Eu am reușit doar să pun cartea jos și să privesc marea. Profundă și abstractă, fix ca viața. După multe încercări de a trece peste prima impresie degajată de lectura celor 5 pagini, pe la pagina 35 m-am hotărât să renunț definitiv la “Fluturi”. Prea non-literatură .

Părerea mea despre “Fluturi” este că n-ar fi trebuit niciodată să existe. Dar, ca și multe alte lucruri mărunte și la prima vedere nesemnificative, există și lasă urme. Pentru ca suntem ceea ce citim, la pagina 35 m- am hotărât că nu voi deveni niciodată “Fluture”. Pur și simplu nu pot. Mai bine tac și privesc marea.

Facebook Comments