Nimic “wow”

Spread the love

Cel mai bine îmi iese când încep de la nimic. Fără scenariu prealabil, fără acțiune imaginata dinainte.

Cei mai mari și mai cunoscători într-ale scrierilor de succes declară cu mâna pe inimă că nu se face așa. Că adevăratele minuni literare se construiesc mai întâi și de toate, pe hârtie. În fine, nu neapărat pe hârtie dar se conturează cap-coada într-un tot coerent. Acțiune, personaje, final.

Am tot încercat și recunosc că nu prea mi-a ieșit. M-am tot gândit unde greșesc și am ajuns la concluzia că ideea în sine de regulă de respectat omoară creativitate și plăcerea de a scrie. Nu intru în tiparul scriitorului care să tragă de el în fiecare zi câte puțin. Nu pot și pace. Am încercat și am omorât astfel, încet-încet plăcerea de a scrie. Tulburător! Drept pentru care am decis să nu mai respect nici o regulă și să scriu doar așa cum îmi place. Fără scenariu prestabilit. Fără reguli impuse și obligația de a scrie în fiecare zi. În definitiv, ceea ce contează cel mai mult și mai mult este plăcerea de a transpune în scris o stare de spirit excepțională.

Ah, mai era ceva: se spune că nu ești cu adevărat scriitor dacă nu faci altceva decât să exprimi în cuvinte ceea ce vezi și ce simți. Cu bucata asta tind să fiu de acord și să încerc să continui să inventez.

În rest, voi reveni la felul meu de a scrie, începând de la nimic. Este un exercițiu de imaginație minunat. Nu vor ieși capodopere de cinci stele dar măcar va exista plăcerea și pasiunea unui oarecare stil.

Acum ar fi trebuit să găsesc un final cu totul și cu totul neașteptat. Cu puțin sex și ceva cuvinte vulgare ca textul să rămână memorabil. Nici de asta nu sunt mereu capabilă. Recunosc că mi-aș dori să găsesc mereu acel final “wow” dar, din păcate, nimicul meu e limitat uneori la o descriere cu final previzibil. Extrem de previzibil.

Cam asta ar fi.

Facebook Comments