“Cât de curând voi finisa”

Spread the love

Acum vreo 3 zile, dau din întâmplare pe Facebook peste o reclamă la un articol de tip recenzie de pe un blog specializat în recenzii.  Recenziile făcute de cititori se practică și mulți sunt de părăre că, fără astfel de bloguri  și fără astfel de bloggeri specializați în recenzii, literatura română ar fi pe moarte. Mno, fiecare cu părea lui. Eu, de când am cumpărat maculatură literară pe baza celor cinci steluțe acordate pe astfel de bloguri, am spus “pas” acestei practici de-a “jocul de-a cititul și datul cu părerea”. Legat de conceptul de recenzie, foarte pe scurt, ideea este următoarea: editurile trimit cărți (in general gratis) unor bloggeri selecționați să facă recenzii, bloggerii respective citesc cărțile și apoi ori le povestesc pe scurt, ori spun ce le-a plăcut sau ce nu le-a plăcut. Cititorii blogurilor citesc recenzia și-și fac o părere. Apoi cumpără sau nu cumpără cartea. Cam asta este ideea.

Revenind la textul de pe Facebook. Citesc și mă frapează cum incepe : “Cât de curând am finisat cartea …”. Recunosc, am trăit ceva ani buni în Franța și recunosc in text o oarecare asemănare cu verbul “finir” care, în traducere liberă, ar putea fi si finisa dar,în cazul acesta, în limba română, ar desemna cu totul și cu totul altceva.

 Citesc de două ori, de trei ori și tot nu înțeleg. Oare autorul vrea să transmită cititorului  faptul că  va finisa (stiliza) cartea cât de curând sau că recent a finalizat-o?  Îi scriu  și-l rog să-mi explice ce anume a vrut de fapt să spună.  Răspunde scurt și la obiect că este o exprimare corectă, doar puțin mai încâlcită, că așa îi place lui să facă frazele.

Pare supărat și mă simt pusă la colț.

 Îi spun că frază lui n-are nici cap și nici coadă și îl sfătuiesc să nu mai traducă “mot a mot” din franceză. Că-n română sună ciudat, atât în ceea ce privește concordanța verbelor cât și semnificația cuvintelor. Am un oarecare succes, imi răspunde că va modifica la corectură și îmi mulțumește.

Peste vreo jumătate de oră , impinsă de curiozitate, mă uit să văd cum arată textul corectat. Și ce credeți? Autorul m-a ascultat și a corectat. Acum articolul începe așa “recent am finisat”. Nu-i perfect dar e spre bine. Că mno, cititorul de rând nu e critic literar, e doar cititor, si, ca toți cititorii, autorii de recenzii trebuie să rămână simpli în exprimare și în emoțiile transmise, ca să ajungă la ochii și la inimile cât mai multor cititori și să contribuie în mod constant la non-declinul literaturii românești de calitate. Cu orice mijloace, inclusiv pocirea limbi. Scopul scuză mijloacele. In definitiv.

Rămân pe blogul cu pricina și continui să citesc recenzii la cărți. După două articole și zeci de perle lingvistice, decid să renunț. E clar că treaba asta, moda această a “influencerilor” literari, poate duce într-o direcție greșită. Ligvistic vorbind.

N-am pus link la blogul cu pricina că mi s-a spus déjà că stârnesc controverse. Dar încă cuget, în definitiv prostia poate fi mai nimicitoare decât controversa.

Facebook Comments