Guest post?

Spread the love

A fost odată că niciodată primul meu gesut post. Știți voi – sau poate nu știți ? – articolele acelea pe care le scrii tu și apar pe blogul altora. Primul meu gust post a avut un oarecare succes, a iscat o polemică drăguță, câteva comentarii și, probabil, ceva trafic pentru blogul gazdă. În ceea ce mă privește pe mine, autorul, am cam înghițit în sec și am încasat din experiențele de viață ale câtorva cititori care nu erau nicicum de acord cu experiența mea de viață povestită în articol, drept pentru care încercau să mă convingă că nu am dreptate, că nu era o experiență conformă realității lor și multe alte chestii din acestea ciudate cărora, într-un final, pentru ca nu le-am mai găsit nici o logică a argumentariii, am lăsat-o baltă și mi-am văzut de ale mele, pe blogul meu, acolo unde nu se iscase, până atunci, nici un scandal demn de acest nume.

Chestia mișto, a fost atunci când nemulțumiții de pe blogul gazdă al articolului meu, au aterizat și la mine pe blog, acolo unde nu se iscase nici un scandal demn de acest nume, și au început să arunce cu păreri în contradictoriu. Ceea ce, în definitiv, nu a fost rău, am avut un pic de trafic, am socializat, am fost dată că exe;plu “așa nu”, cu linkul de rigoare. Dacă e să stau sat rag linie și să adun, primul meu guest post și-a atins scopul. Nu în sensul în care mi-l imaginăm eu dar în sensul în care a fost să provoace comentarii și să genereze ceva trafic. Un pic pentru blogul meu și, îmi imaginez că mult mai mult, pentru blogul gazdă. Buun …

Al doilea guest post l-am scris într-o campanie de guest posturi lansată pe o perioada fixă. Pentru ca fost lăsate comentarii la articol, au fost date și like-uri, lumea părea să se fi regăsit cumva în cele indrugate în articol, am dedus că textul a plăcut, m-am bucurat că am ajuns la inimile cititorilor acelui blog, chit că pe pe blogurile mele nu a ajuns aproape nimeni, dar atâta vreme cât mesajul transmis ajunsese la destinatar, autorul, adică eu, era mulțumit. Toate bune și frumoase până în momentul în care autorul blogului gazdă s-a decis să organizeze un concurs, să aleagă cel mai bun guest post. Și aici au început să apară bubele.

Într-un clasament ad-hoc publicat pe facebook, textul meu apare în coadă clasamentului. În acest punct mi se aprinde becul. N-o fi oare rău pentru imaginea mea ? Pentru brandul meu de autor? Desigur, este.

Din această a două experiență cu guest posturi am câștigat o imagine proastă, numele meu prin coadă unui clasament, impresia generală că nu merită să fiu citită, un gust amar în urmă și certitudinea că data viitoare, daca va mai fi, voi trata subiectul cu mult mai multă înțelepciune.

Facebook Comments