Orice asemănare este pur întâmplătoare

Orice asemănare este pur întâmplătoare
Spread the love

Orice asemănare este pur întâmplătoare. Sau poate seamănă într-un fel, căci oameni suntem. 

Mai țineți minte anii nouăzeci, când se pleca pe capete din România? Îmi veți spune că și acum se pleacă pe capete din România. Este foarte adevarat, dar atunci, în anii nouăzeci, străinii știau despre noi, românii, fix atât cât știm azi noi românii despre locuitorii Botswanei.

În afara faptului că locuitorii Botswanei folosesc o moneda cu un nume interesant, puțini români știu unde anume se afla situați pe glob locuitorii Botswanei, dacă sunt fericiți, cam în ce număr sunt, care este nivelul lor de trai, care este religia majoritară și care este capitală țării în care locuiesc locuitorii Botswanei. Fix cam cât știu românii azi despre locuitorii Botswanei, știau și “străinii”, în anii ’90, despre locuitorii României. Dacă e s-o spuneam pe’a „dreaptă”, mulți străini nu știau că locuitorii României se numesc români sau că românii sunt locuitorii României. Legat de capitala țării din care emigrau românii, existau doar oarecare zvonuri.

Revenind la subiect: în acei ani sumbri și grei în care se pleca pe capete din România și nimeni nu știa foarte multe despre români, rromi, țigani, București, Budapesta etc, pe vremea aceea m-am hotărât să plec și eu în vest, în lumea civilizata. Ei aveau nevoie de mine și eu de ei. Deal rezonabil. Eu aveam cap și ei aveau nevoie de capete. Că era de muncă la ei și capete de-ale lor nu prea mai găseau, că era penurie. Și, de aceea, se hotărâseră să apeleze la capete din țări despre care știau foarte puțin. Uneori chiar deloc. Ce credeți? Că m-au primit cu brațele deschise? La prima vedere da, dar de fapt nu se bucurau deloc că cineva, venit de nu știau nici ei bine de unde, le fura locul de muncă. Și m-am supărat, mama lor de străini ipocriți, cum să mă considere hoț? Cum să mă întrebe dacă la mine în țară este plin de țigani și dacă lumea are voie să se uite la televizor? Rasiștii nabii! Jucam rolul mielului alb într-o turmă neagră. M-a enervat teribil faptul că dădeam mereu impresia că vin dintr-o țară bananieră și trebuia mereu să le explic că se înșală. Dar a trebuit să îmi înghit frustrarea și să le explic. Ani la rând le-am tot explicat, până au dat impresia că au înțeles. Între timp, le-am explicat și că românul e una și țiganul e alta și că hoțul e ca peste tot: se mai întâmplă. Ca să fie lucrurile clare, căci oamenii au mereu tendința de a generaliza.

Textul complet aici 

Facebook Comments