În lipsa întâmplării

Spread the love

În ultima vreme au dispărut în neant întâmplările interesante ale oamenilor cu care mă încrucisez în fiecare zi, acei cunoscuți de toate felurile sau necunoscuți întâlniți prin stații sau gări sau, poate, doar în trecere prin fața clădirilor îmbrăcate în sticlă pe lângă ni se întâmplă să trecem în fiecare zi și mie și lor și, de o vreme încoace – să zicem cam de două luni, dacă nu chiar mai mult – se face că nu ne mai atingem nici măcar cu privirea, înaintând fiecare pierduți în gânduri sau doar adormiți, așteptând metroul, trenul, o persoană dragă care nu mai vine sau doar bucurându-ne că încă nu e opt și mai avem ceva timp, sau că nu s-a întunecat încă de tot sau poate chiar făcându-ne planuri pentru weekendul următor pe care meteorologii îl prevăd puțin probabil dar pe care ni-l dorim atât de tare încât am face orice să ne ținem departe de epidemia de gripă care a cuprins, de săptămâna, trecută tot Bucureștiul.

De când au dispărut întâmplările oamenilor, am început să dispar și eu, acoperită de rutină, de reguli de scriere creativă, de finaluri searbăde și intrigă lipsă. Din această cauza și de frică să nu dispar în realitate, doborâtă de cotidian, am decis să lansez un experiment dedicat scrierii. La fiecare două zile voi lansa aici, pe blog, un subiect despre care fiecare poate scrie ce dorește, cum dorește, într-un scop definit sau nu.

Singurele două cerințe pentru cei ce se încumetă să intre în joc sunt să lase, într-un comentariu la articolul care descrie subiectul, un link spre textul inspirat de subiect și să precizeze în textul inspirat de subiect, la sfârșitul articolului, că este vorba de provocarea lansată pe blogul discutabil în cadrul experimentului “În lipsa întâmplării”.

Simplu și frumos, cine se bagă ?

Facebook Comments