Aș desființa complet criticii literari

Aș desființa complet criticii literari
Spread the love

Aș desființa complet criticii literari. De ce ? Pentru ca premiul Eminescu 2019 pentru debut în poezie a fost acordat. Poeta se numește Anastasia Gavrilovici și este considerată de către criticii literari drept un adevărat talent.

Textul câștigător sună cam așa :

cât de bine poți cunoaște un om cât de periculoasă e partea
subacvatică a unui aisberg cât de mult ai vrea
acum să nu știi nimic despre asta să poți căsca
liniștit în taxiul care te duce acasă după o noapte etilică și singura
tristețe să fie că nu ești melc și casa ta e departe iar frigul deja își începe
acupunctura dacă ești femeie
la 5 dimineața când treci prin fața covrigăriilor bărbații
de dincolo de vitrine îți zâmbesc apoi rup cu tandrețe
intestinele de aluat la 5 dimineața singurătatea lor
e la fel de apăsătoare ca a criminalilor
dar a cui nu e

te gândești aiurea de câte secole de știință e nevoie pentru a putea
măsura amplitudinea dorinței cu un microfon în dreptul pizdei
s-ar vorbi mai ușor despre asta scuipatul dimineții se prelinge pe cer
ai vrea ca berea aia răsuflată care țâșnește din soare să rămână
în spatele geamurilor cândva un șervețel îmbibat în urină ți-a întors
lumea pe dos și a împrăștiat-o pe gresia băii din club A
algele sfâșiate pe o plajă sau sinapsele astea tâmpite
acum e totuna poate pur și simplu la 5 dimineața peisajul
emoțional de-aici provoacă greață

la semafor șoferul dă drumul la muzică
și începe să-ți scarpine membrul fantomă
cât de biiine”

Spuneam undeva că aș desființa recenziile scrise de cititori dar aș păstra criticii literari. Textul câștigător al premiului Eminescu 2019 pentru debut în poezie, acest eveniment marcant din literatura română, mi-a dovedit că m-am înșelat: aș desființa complet și criticii literari.

Dacă este grav ceea ce se întâmplă ? Este.  Pentru că o mână de oameni – cinci, ca să fiu mai exactă, toți bărbați – trasează tendințele poeziei românești contemporane într-o direcție cel puțin ciudată.

Da, îmi veți spune că-s depășită, că nu înțeleg tendințele, sensul și direcția, freamătul interior trasat de acea înșiruire de cuvinte și suferința care se asccunde în spatele lor. Aveți dreptate, chiar nu le înțeleg și mă declar incompatibilă cu această epocă contemporană în care poezia a devenit doar o înșiruire de cuvinte care nu transmit nimic, nu are ritm și nu te zguduie, nu se termină surprinzător și nu conține metafore dar conține scene erotice și cuvântul pizdă. Nu, nu cuvântul pizdă e cel care șochează, ceea ce șochează este tot restul, acea înșiruire de cuvinte care nu provoacă nimic.

Ah, ba da, doar niște fantasme în capul unora.

Dacă aș putea fi parte din această contemporaliate ? Tehnic vorbind, oricine poate face parte. E de ajuns să se ia o întâmplare, să se adauge câteva cuvimte deocheate, și să se continue într-un șir de scene cu tentă sexuală.

Vreți să vă convigenti singuri că puteți ?Luați o cabină de dus și descrieți ce vedeți. Luați un deget care indică o direcție și vedeți până unde ajungeți. Luați o durere de măsele și descrieți senzația.

E simplu și repede să devii contemporan cu poezia românească actuală. Eu am încercat și nu a durat mai mult de cinci minute

Dintre toate zgomotele
Eu simt doar pietrele
Peste care trece timpul
Nepăsător de mult
Ah, da
Si oasele
Mai ales oasele
Oasele tale peste care se scurge timpul
Si stropii printre firele tale
De păr amestecat cu aburi care ies și se amestecă
Cu partea ascunsă în spatele buretelui galben
Cumparat la solduri și care acum face cunoștință cu sfarcurile
Si apoi, pentru ca nu se mai satură, se întoarce brusc și cade între noi și tu te apleci
Si strigi: “maaaama!”

E simplu și repede să devii contemporan cu poezia românească actuală. Chestia este că aceasta nu este poezie.

Facebook Comments