Creative writing

Creative writing
Spread the love

Revin cu impresii legate de cursul de creative writing la care am participat. După o reflecție la rece, nu a fost chiar foarte rău. Am cunoscut oameni interesanți, am învățat reguli de bază, mi-am dat seama că scriu prost, am înțeles că “a scrie” este mai mult decât a înșirui metaforele una după alta. Trebuie să menționez că structura și conținutul cursului au adresat în primul și în primul rând proza scurtă. Și regulile de scriere creativă au fost cele create și folosite de americani.


Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost partea despre psihologia personajelor și a relațiilor dintre ele. Ceea ce m-a enervat cel mai tare a fost faptul că am fost – și sunt în continuare – în pană de idei originale.
În general poveștile mele au impresionat relativ puțin. O singură dată am obținut un gen de “ouau” general și asta la o poveste erotică. “Oau”-ul personal a rezonat mult timp în capul meu : de unde și până unde și ce naiba o vrea să spună asta? Nici azi nu stiu exact de ce.
Alte două povești – una despre o nuntă și alta despre o înmormântare – au devenit mișto doar după ce Florin Iaru le-a schimbat un pic “pe ici pe colo”. Chestia cea mai faină a fost atunci când, ștergând ultimul paragraf, povestea cu înmormântarea a devenit brusc cu adevărat “ouau”. Atât de simplu, nu? În realitate este al naibii de complicat.
În încheiere aș spune că “per total” mi-a plăcut cu toate că am fost tentată să renunț de vreo două ori, atunci când mi s-a părut subit că eram pe cale să nu devin niciodată Marius Chivu. Apoi, când am realizat că nici nu-mi doresc să devin vreodată Marius Chivu, am continuat. Și cred că am făcut foarte bine. De atunci, de când am realizat că nu voi deveni niciodată Marius Chivu, nu am mai scris nimic. Sună trist dar asta este

Facebook Comments