Până mâine poate citesc ca să devin

Spread the love

Cursul de creative writing…

Probabil că am folosit prost acele trei puncte. Mai mult ca sigur. Mereu e câte ceva greșit. La mine, la texte, la prietenii care le citesc și le apreciază cu toate că n-ar trebui. Sunt de toată jena, literar abordând problema. Bine, exagerez, dar adevărul ăsta este. Desigur, nu s-a înțeles nimic și, în plus, am abordat subiectul scriitorului în luptă cu societatea. Nu se face să abordezi un astfel de subiect. Și da, pardon! Nu toți scriitorii sunt în luptă cu societatea. Dar, dacă stau să analizez această fraza, e complet aiurea. Fraza, nu analiza. Dacă nu ați înțeles ce am vrut să spun, nu e vina voastră. Revenind la cursul de creative writing.

În primul rând este un curs despre citit. Avem o bibliografie de 2 pagini de titluri pe care trebuie să le citim pe parcursul cursului. Adică în 8 săptămâni. Poza pusă aici reprezinta o mică parte din ce am reușit să adun până acum. Să adun, nu să citesc. Căci cursul de creative writing este pentru cei ce au foarte mult timp la dispoziție. Sau pentru cei care au capacitatea de a face zece chestii în același timp. Eu încă nu pot. Adică pot, dar durează puțin și apoi trebuie să recuperez o săptămână. Legat de asta, realizez că nu îmi place să citesc sub presiune. Îmi pare că se duce naibii plăcerea. Dar am intrat în horă și voi juca până la o virgulă. La naiba cu virgulele, ratez multe. Dar accept criticile și rabd. Căci, cursul de creative writing este despre răbdare și acceptare. Scriem la teme date – 2 pe săptămână – și săptămâna de după, ni se critica scrierea. De cele mai multe ori se spală pe jos cu textele noastre. Recunosc că, citite cu voce tare, unele pasaje sună anapoda rău. Ni se explică chestii pertinente și ni se dau exemple. Ceea ce e ok.

Partea care nu mă încântă este aceea că se caută, mai presus de toate, ideea. Nu stilul. Astfel se ajunge în situația în care texte scrise cu picioarele capătă valoare în ochii evaluatorului numai pentru că au adus o idee remarcabilă. Asta a fost senzația cu care am plecat ieri seara de la curs. O fi oare criteriul esențial care stă în spatele tuturor premiilor literare din România? Greu de înțeles dar încerc să iau partea bună, challenge-ul de a găsi idei. E fix punctul meu slab. Cred că sunt unul dintre cursanții cu cele mai puține idei. Ah, că tot am ajuns la cursanți: cursul de creative writing este despre foarte mult ego. Din 11 persoane care participă la curs, jumătate au impresia că sunt buricul universului. Și, desigur, uneori au dreptate. Cam asta este, până acum. După 3 săptămâni de curs mă întreb dacă, cu atâtea critici aduse, voi mai găsi vreodată curajul și plăcerea de a scrie. Dacă nu cumva voi ajunge un om învins de un sistem.

Da, omul în luptă cu sistemul. Este vremea dovezilor edificatoare. Eu nu vreau să devin ca cei ce formează “acel sistem” în care cel care bate mai tare cu pumnul în masă câștigă. Timp de 18 ani am învățat că se poate și altfel și nu vreau să renunț la a fi ceea ce sunt. Recunosc că prefer să mă retrag atunci când mi se cere ceva care nu mă definește. La cursul acesta există mulți oameni care bat cu pumnul în masă. Uneori am impresia că particip la un concurs “cine bate mai tare câștigă”. Eu înghit criticile și tac. Poate că, la un moment dat, voi face indigestie și voi renunța la curs. E felul meu de a fi. Discret. Discret apar, discret dispar. Nu ripostez decât scurt și apoi plec. E vina mea. De aceea mi-am și dat demisia și consider că a fost lucrul cel mai înțelept posibil. E imposibil să învingi de unul singur un sistem. Chestia cu demisia nu are legătură directă cu cursul. Indirect, are. De la o vreme încoace am hotărât să fac numai ce în place. În fine, credeam că îmi place să scriu. De fapt, iar m-am exprimat greșit. De scris îmi place, dar scriu ca o cizma. Asta nu îmi place.

Acum că m-am descărcat, mă duc sa dau cu mătura și cu mop-ul, ca să excelez și eu în ceva. Chit că un HR din România timpurilor noastre n-ar fi de acord cu ideea, îmi mențin poziția “anti sistem” și afirm cu convingere “motivația este principalul motor”. Metaforic vorbind sau nu.

Facebook Comments