Brandul de scriitor

Brandul de scriitor
Spread the love

Brandul de scriitor. Despre asta aș dori să vorbim azi. Despre imagine și brand.  Nu sunt specialist în domeniu, nu voi da sfaturi. Vă voi povesti doar o “întâmplare” și voi trage apoi  câteva concluzii personale

Ați auzit, poate, despre Igor Bergler. Dacă nu ați auzit, puteți citi mai mule aici.

Pe scurt, Igor Bergler este un scriitor român care a scris o carte numită “Biblia Pierdută” . Cartea s-a vândut bine, extrem de bine fiind chiar cea mai bine vândută carte românească din ultimii 30 de ani. Cam asta ar fi esențial de spus despre Igor Bergler . Restul, în detaliu, îl găsiți urmărind linkul de mai sus.

Dacă am ales să vă vorbesc astăzi despre Igor Bergler, nu este pentru a partaja impresii legate de cărțile scrise de el. Încă nu le-am citit, sunt pe lista de așteptare. Subiectul de astăzi este despre marketingul din spatele cărților. Ce poate face și cum poate desface.

Am citit ieri o discuție pe un grup dedicat cărtilor. Subiectul era legat de un concurs, lansat pe pagina autorului, ce oferea ca premiu unul dintre cele 1000 de exemplare numerotate din “Testamentul lui Abraham”, cu autograf.

Participanților li se cerea, printre altele, să evalueze, pe GoodReads, toate cele trei cărți ale autorului. Detalii găsiți în imaginea de mai jos.

Mie una mi s-a părut evident că, pentru a putea evalua o carte, ar trebui mai întâi să o citești. Dar au existat și interpretări greșite ale textului. S-a înțeles, de exemplu, că se cerea rating fără obligația de a se citi cartea în prealabil. De aici a pornit uraganul. Ca să se razbune pe non etica concursului, s-a dat un rating de 1 din 5 – pe necitite – și au apărut comentarii pe pagina de autor în care autorul e acuzat de fraudă la rating și lipsă de ética scriitoricească. Pare că multe comentarii au fost șterse sau modificate și asta a stârnit și frustrarea și mânia. Discuția a continuat apoi pe Goodreads în acealasi fel mânios. Găsiți mai jos câteva exemple de schimburi ” amabile” pe subiect.

 

Cam ce am învățat eu din tot circul acesta :

  • Cu toate că grupul pe care s-a postat subiectul scandalului era un grup de cărți – deci dedicat promovării și schimburilor de idei legate de cărți – extrem de puțini din cei ce au intervenit în discuție auziseră de Igor Bergler.
  • Cei ce au considerat condițiile de participare la concurs drept non etice și de-a dreptul frauduloase, nu au ezitat să comită, la rândul lor, o fraudă cel puțin la fel de discutabilă, evaluând o carte pe care nu au citit-o.
  • În discuția iscată pe grup, puțini erau la curent cu faptul că pe Internet există multe recenzii plătite. Recenziile fac parte din pachete de promovare vândute autorilor. În aceste condiții, cât de autentic adevărată poate fi o astfel de părere ? Cât de etic și nefraudulos este acest fapt? De ce acest fapt nu supără pe nimeni?
  • Legat de autor : există clar o vină a autorului. Sau, mai bine spus , a marketingului din spatele autorului. În urma discuțiilor iscate, textul cu descrierea concursului ar fi trebuit ajustat. Cel mai grav însă, mi s-a părut neprofesionalismul cu care s-a răspuns la comentarii. Nu știu cine este în spatele lui Ferdinand Bergler dar, din felul în care a răspuns, a dovedit clar că nu este un specialist în domeniul comunicării.

În concluzie : o scriitură de succes a ajuns să se bălăcească în noroiul iscat de lipsa de profesionalism în comunicare. Cred sincer că un bun community manager ar fi reacționat în sensul pozitiv al clarificării și corectării neînțelegerilor. Și astfel ajungem la brandul de autor.  Unde se oprește  scriitorul și de unde începe să conteze mai mult omul?

 

Facebook Comments