Probabil că v-ați întrebat pe unde au dispărut Stere și Paula. Sau, poate nu v-ați întrebat pentru că nu știți cine sunt Stere și Paula.
Indiferent de categoria din care faceți parte, vă anunț că Stere și Paula sunt bine sănătoși și au devenit, între timp, personaje dintr-un roman care a fost finalizat și trimis către 20 de edituri. Nu, nu va fi un roman de succes pentru că, în pofida faptului că am încercat cu disperare, n-am reușit să creez scene fierbinți de sex și situații tensionate rezolvate printr-un set bine definit de înjurături.
Nu, romanul nu se învârte în jurul lui Stere. Este mai degrabă o parabolă plină de metafore construită ca replică la o societate în care totul este posibil și în care, prin comparație, există șanse să nu fie chiar atât de rău. Cam despre asta ar fi romanul. Printre multe altele.
Vă spun toate acestea pentru că există șanse foarte mari ca nici o editură să îl accepte sau ca ofértele să fie complet perpendiculare.
Situația în momentul de față este gri. Au răspuns trei edituri și toate indică o contribuție financiară destul de semnificativă din partea autorului. Chestia este că autorul – adică eu – n-ar mai vrea să rămână cu stoc de carte personal cum a mai rămas odată.
Problema se prezintă cam așa în modelul cu “bani de acasă” : tu, ca autor, contribui financiar cât să acoperi costurile a 100 de bucăți. Treaba ta ce faci cu ele, de plătit trebuie să le plătești. Și aici apare problema : ca persoană fizică nu le poți comercializa. Ori îti faci firmă ori PFA. Ca PFA trebuie cumva să dovedești că studiile pe care le-ai făcut – adică diploma obținută ca dovadă a studiilor pe care le-ai absolvit – are o legătură oarecare cu domeniul de activitate în care dorești să evoluezi ca PFA. În cazul meu precis această cerință se rezumă scurt și fără nici o șansă la “unde dai și unde crapă”. Deci chestia cu PFA –ul pică iar chestia cu firma e mult prea complicată.
Bine, bine, ați putea spune, dar poate acoperi din vânzări costul inițial. Ei bine, m-am gândit și la asta dar nu sunt convinsă că este practic posbil. Ca să acopăr din vânzări costul inițial, ar trebui să vând cel puțîn 1000 de exemplare. O mie ! O cifră uriașă pentru un roman lipsit de sex și de înjurături.
Cam asta ar fi situația. Gri.
În rest, toate bune. Încă aștept, poate apare vreo oferta interesantă în care să fie cumva valorizat și actul de creație. Cert, există mari șanse ca romanul să nu intereseze pe nimeni, ceea ce mi-ar confirma că a sosit vremea să las baltă caii verzi și pereții mov. Dar voi supraviețui ! În definitiv, orice șut în fund e un pas înainte !
Sper să primeşti totuşi răspunsuri favorabile. Cu costurile nu ştiu ce să zic, nu cred că voi ajunge vreodată să mă preocupe aspectul ăsta al publicării, chiar nu ştiu cum se procedează.
Este un aspect important. Mare atentie la modelul propus.
Buna! Sa stii ca o sa-ti urmaresc postarile (nu, nu e o amenintare 🙂 )ca-mi place, (din ce-am citit doar in seara asta), cum scrii si ma si intereseaza personal postarea de azi ca si eu cochetez cu scrisul. Eu iti doresc bafta si sa fii mandra ca ti-ai finalizat romanul.
Mulțumesc! Da, ai dreptate, e bine ca am reușit să îl termin. Restul? Om vedea…
P.s.: la o recenzie te-ai gandit, ai o parere avizata? Chiar e important, te-ar fi ajutat inainte sa-l finalizezi, la corectura te-ai bagat singura? Intreb pentru ca si eu am scris ceva, e o carte de povesti.
Am facut prima tura de corecturi singura dar vreau corectura specializata din partea editurilor. La recenzie inainte de publicare nu m-am gandit, sunt cam reticenta la genul acesta de abordare pentru ca depinde foarte mult de persoana careia te adresezi. Nu as dori sa renunt la o idee sau la stil pentru ca nu am ales o persoana care sa rezoneze cu felul meu de a scrie.
Da, interesant și dă de gândit. Aștept să văd ce faci, mă interesează. Și…Baftă !!
Iti tin pumnii, poate totusi gasesti o editura care sa il publice, fara asa o investitie.
Și eu sper…