Paula era timidă

Paula era timidă
Spread the love

(din ciclul “Și eu am fluturii mei !”și totul a început aici )

Paula nu făcea pe timida. Paula era timidă.  Cădea fulgi imaginari și se topea repede înjunghiată de priviri aruncate cu subînțeles. Flirtra aleator și fără să vrea cu proiecții imagínate. Desena suflete cu creta și apoi le umplea cu tone de posibilităti. Mici prostii imagínate azi și omorâte mâine. Trăia ceea ce credea. Imagina des și complet eronat și viața îi părea țesută cu întâmplări niciodată întâmplate.

În general rata cu brio potrivirea perfectă azi și apoi dispera profund  mâine. Promitea des și uita repede. Mici minciuni nevinovate pe care ajungea să le deteste odată cu toate sufletele călcate în picioare. Strivea la rândul ei. Nepotrivirea perfectă durea!

Ajunsese să învețe pe de rost nivelul de gravitate al nepotrivirilor și credea că știe la ce să se aștepte. Accepta decalajul dintre ea și lume și-și spunea că poate eroarea se afla undeva la mijloc. Realitatea era însă constant alta. Viața îi era un joc murdar pe care învățase, cu timpul, să-l parfumeze cu Dior.

Intra în parfumerii goale și cerea “un anumit parfum, într-o cantitate oarecare”. Era dispusă să plătească prețul care trebuia dar se bucura la fiecare promoție. Jocul de-a viața îi ocupa practic tot timpul și se bucura verde crud. Revenea mereu de unde pleca. Mâine era doar o repetiție monotonă a lui azi. Și ieri era la fel. Se trezea doborâtă și dobora la rândul ei. Clipe cu treceri. Trecea, treceți, vom fi trecut. Era trasă la indigo identic și infinit. Se amesteca cu norii și se amăgea cu gustul.  Trecea uniform apăsat pe langă ziduri groase sufocate de iederă și continuă să  număre : a fost odată, că niciodată, doi, trei, patru… Se sufocă la rândul ei și o luă de la capăt. Era trasă la indigo identic și infinit și nu știa când să se oprească. Și, desigur, îi plăceau găinile!

Găina ei de suflet fusese una gri și grasă care beneficiase de-a lungul scurtei ei vieți de o mare doză de interes din partea Paulei  ceea ce îi acordase statutul de găină privilegiată. Datorită acestui statut, favorita Paulei se îngrășase pană peste poate și murise încă de tanără, asfixiată între două alte consoarte, probabil un pic prea invidioase. Nu avusese loc nici o anchetă, dar vinovatele își meritaseră soarta. Ea, privilegiata, fusese îngropată cu mare fast în fundul curții, iar ele, vinovatele, aterizaseră la următorul Crăciun într-un set de farfurii cu fluturi roz primite de mama Paulei la o aniversare oarecare.

Facebook Comments