Plagiez la greu

Plagiez la greu
Spread the love

 

Plagiez la greu !  Spun asta ca să știți și voi, căci cei care au o părere aproximativă despre aproape orice știu deja.

Un Victor Ponta sub pseudonim

Despre faptul că există mereu unii care au o părere aproximativă despre aproape orice, cred că știți  deci nu o să vă mai spun și eu. Îi găsești pe unde te aștepți mai puțin și în momente în care ai prefera să faci cu totul și cu totul altceva decât să le dovedești contrariul.

Eu i-am găsit la mine pe blog, azi de dimineață, deci înainte să-mi beau cafeaua. Faptul că nu-mi băusem cafeaua când i-am găsit, veți vedea că are importanța lui.

Motivul pentru care scriu acest articol este că genul acesta de oameni care au o părere aproximativă despre aproape orice, sunt de părere că eu sunt un Victor Ponta sub pseudonim. Adică plagiez la greu. Si aici chiar mi-au stârnit curiozitatea.

Recapitulând : trezit, citit comentariul pe stomacul gol, înghițit cu noduri, rememorat situațiunea în cauză, recitit definiția plagiatului, analizat la cald, băut cafeaua, găsit exemple similare, analizat la rece, tras concluzia, scris articolul.

Pe puncte, deci.

Trezirea

În jur de opt și ceva, o dimineață mohorâtă de primăvară prelungită, de zic  de multe ori că am dat în boala uitării și am încurcat anotimpurile. Privit prima dată pe geam, constatat că plouă, încercat să mă întorc pe partea cealalalta, renunțat. Imediat după, privit ceasul, considerat că “dormit deja prea mult”, privit telefonul găsit notificațiile, citit comentariul, trezit de-a binelea  si recitit pe stomacul gol.

Si aici citez – deci cu ghilimele și trimit link către articolul în cauză – veți vedea mai târziu că, făcând  asta, încalc cu bunăștiință legile nescrise ale plagiatului

“Dumneavostra ii jigniti pe cei care au lasat comentarii care lasa semne de intrebare insa ei sunt carcotasi. Eu zic ca ar fi frumos ca atunci cand reproduci cuvintele cuiva sa ceri acordul inainte de a le folosi, nu? Nici asta nu am invatat din afara?
Stiu ca in Romania este la moda copy-paste – vezi Victor Ponta si multi altii, insa ma astept ca cineva care a locuit la Paris timp de zeci de ani sa stie despre drepturi de copyright.
Sunteti atat de fericita incat nu aveti nimic mai bun de facut decat sa scrieti un articol dedicat special jignirii celor care au indraznit sa puna semne de intrebare situatiei din Romania. Ar trebui sa va dea de gandit..”

Înghițitul cu noduri

Citesc de două ori să fiu sigură că am înțeles ce vrea să spună.  Degeaba, tot nu văd unde e buba, adică plagiatul. Chestia cu“Sunteți atât de fericită încât nu aveți nimic mai bun de făcut decât să scrieți un articol dedicat special jignirii celor care au îndrăznit să pună semne de întrebare situației din România. Ar trebui să va dea de gândit.” am remarcat-o un pic mai târziu, imediat după analiza la rece a noțiunii de plagiat. Voi reveni, deci, tot un pic mai incolo

Rememorarea situațiunii în cauză

Situațiunea în cauză s-ar povesti, pe scurt, cam așa – veți vedea puțin mai încolo că  iar încalc legile nescrise ale plagitului povestindu-vă cam cum a fost.

Am scris un articol guest post acum câteva zile despre experiența mea cu plecatul din România și întorsul în România – pun linkul aici ca să rememorati mai bine cam cum a fost că mi-e lene să reiau totul.

Am primit câteva comentarii care n-aveau nimic de-a face cu experiența mea personală, câteva jigniri în treacăt fie spus, am scris un articol în care explic de ce nu au nimic de-a face cu ce scriam ei și de ce jigniri -și aici pun din nou link că mi-e din nou lene.

Și aici ajungem la punctul culminant al poveștii. Deci atenție mare, da ? Sunt plagiator pentru că :

  • am pus în ghilimele ceea ce au spus alții fix pe lângă, cu link către comentariile lor pe lângă, dar nu le-am cerut voie să îi citez
  • am făcut o sinteză cu cuvintele mele – atenție la detalii, da ? –  la ceea ce au spus alții dar fără să le cer voie să fac sinteza

Recitirea definiției plagiatului

Plagiatul reprezintă însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, prezentându-le drept creație proprie.[1]

Adică, eu mi-aș fi însușit ca fiind creație proprie, comentariile acelea fix pe lângă subiectul pe care îl abordam în articol. Un fel de schizofrenie mascată în spatele unui text în care spun dar, de fapt nu sunt de acord cu ceea ce spun, pentru că ar fi multe contradicții de care aș spune dacă aș reuși să cad la comun acord cu mine. Sau ceva de genul, găsiți voi o logică absconsă, că mie îmi scapă.

Analiza la cald

Analiza la cald îmi spune că ori sunt eu tâmpită, ori încă nu mi-am băut cafeaua. Ca să nu mă sinucid dis-de-dimineață, aleg a doua ipoteză și fac cafeaua. O linguriță de miere, lăsat apa să fiarbă, stins focul, adăugat două lingurițe rase de cafea, așteptat să se depună, pus în cană, savurat.

Găsitul unor exemple similare

Alta viață după cafea!  Parcă și ploaia sună altfel, după cafea. Cert e că ceața dispare ca prin minune și totul începe să se clarifice, după cafea.

Iau punct cu punct, să înțeleg cam pe unde se ascunde plagiatorul din mine. Și, pentru că funcționez de multe ori “referitor la cum se face” , încerc să compar cu ce face toată lumea.

Citez niște comentarii cu ghilimele de rigoare și pun link către sursă – good, am o groază de exemple concrete de alții care fac fix ca mine. Două posibilități : ori suntem toți plagiatori  ori nu.

Nu cer voie autorului comentariului să îl citez – mno, prin comparație, aici treaba devine de-a dreptul haioasă. Cum ar fi să-i cerem voie lui Eminescu să îi cităm versurile când ne vine cheful de poezie ? Sau lui Minulescu, Sorescu și Stănescu, ca să nu vorbim de cazul când ne vine cheful de proză, sau sa dam citate ale unor “oameni extrem de celebri ai momentului” ca să nu dau nume că s-ar putea să plagiez din nou. Hmm, ar fi greu de tot. Practic imposibil pentru toată lumea.

Nu cer voie autorului comentariului să spun pe scurt și să analizez ce a spus el – și aici, tot prin comparație, treaba e foarte serioasă. E ca și cum i-ar cere cineva dreptul lui Marin Preda să poată realiza o analiză literară pe textele lui.  Stați că am un dubiu? Oar ar trebui să-i ceară ? Mno, aici avem o mare, gravă și voluminoasă problemă de care numai ministrul educației naționale plus toți echivalenții lui din lume sunt de vină.

Ca să nu dau și alte exmple mult mai pe înțelesul tuturor gen “ultima ispravă a lui X, Y sau Z”,  iluștri oameni politici de care toată lumea râde azi. Cu ghilimele de rigoare, pentru perlele în cauză, dar fără acceptul iluștrilor. Cum ar fi? Ar fi că n-ar mai râde nimeni, așa ar fi. Imaginați-vă, un pic și vorbim după, da ?

Analiza la rece

Analizez la rece situația și-mi pare sincer rău că fac parte din cele câteva sute de  milioane de plagiatori cât duce Pământul azi. Plagiem fără să știm în fiecare moment și, prin simplul fapt că citim ceea ce au plagiat alții fără să spuneam mai departe cât de plagiatori sunt unii, devenim cu toții un univers de plagitori lipsiți de orice scrupule. Îmi trag două palme și trag concluzia

Trasul concluziei

Ca să nu mă auto – plagiez  citez, cu ghilimele de rigoare – link nu mai pun, că l-am pus de 2 ori mai sus și pică nașpa la SEO

”Asta e cea mai bună glumă auzita. Mor de drag când dau peste genul acesta de logica imbatabila. Dacă ați aprofunda puțin subiectul, ați vedea ca e o mare diferența între a cita pe cineva – la asta folosesc ghilimelele – și a plagia. Plina lumea de confuzii. Vedeți, din cauza unora ca dvs, care au o părere la orice, nu merita sa te mai întorci. Dar, cum am zis, e perfect de bine în bula mnea, la adăpost de prostia care, din păcate, încă mai exista.”

Scrisul articolului

Acum scriu articolul, ceea ce, în sine, este un fapt mărunt care n-ar merita sub-capitol dedicat. Îi fac totusi ca să fiu “SEO compatible” până la capat.

Cert este că, scriind acest articol ca răspuns la reacția unora care au o părere aproximativă despre aproape orice, dovedesc că nu sunt deloc fericită în România. Vă las pe voi să găsiți legătura profund ascunsă în spatele acestei concluzii, eu revin după, că am progamare la psiholog. Când revin, mă întorc la Stere. Cum care Stere ? Stere, fostul contabil devenit instalator – si plagiator în devenire. Nu zic mai mult că risc să fiu plagiată.

 

 

Facebook Comments