O masă ovală

O masă ovală
Spread the love

Apoi Paula și Stere se ridicaseră amândoi de la masa ovală, având grijă să nu deranjeze pe nimeni și nici nu deranjaseră pe nimeni când trecuseră pe lângă șirul de scaune aranjate déjà pentru prânz.

Nu că și-ar fi dat foarte tare efortul să nu deranjeze, dar, pur și simplu, între timp cafeneaua se golise aproape de tot. Durase ceva să se ridice definitiv de la masă, căci Paula căutase vreo 10 minute toaleta și n-o găsise.

Încercase să întrebe mai întâi la tejgheaua din capătul cafenelei dar la tejghea nu era nimeni.  Întrebase apoi pe la câteva mese dar nimeni nu știa nici la mese și, într-un final, tot la băiatul cu comanda ajunsese să apeleze, dar nici băiatul nu știa, căci era prima lui zi de lucru.

În final Paula hotărâse să se țină până la birou că biroul nu era atât de departe, și abia atunci se ridicase și Stere, politicos, de la masă. În definitiv nici Apaca nu era atât de departe … Se construise mult în zonă în ultimul timp și prețurile la apartamente crescuseră vertiginos dar se câștiga bine ca instalator.

La ieșirea din cafenea, Stere nu prea știuse ce să spună, cum să abodeze subiectul, că îi era frică să nu cumva să îl abordeze în mod greșit și să dea astfel cu piciorul la ocazia de a continua să se întâlnească cu Paula, să existe “a doua oară”,  cum s-ar spune, dar avusese noroc că îl ajutase Paula. Paula avea o ședință importantă la ora 10 dar sacoul ou de rață avea multe pete.

“Nici nu vreau să-mi amintesc” spusese timid Paula privind la fel de timid asftaltul.

Erau amintiri recente și încă dureroase. Dată fiind situația, oare nu putea să o ajute Stere într-un fel ? Ea sincer nu prea știa încă în ce fel ar fi putut-o ajuta Stere dar simțea că Stere este omul care are o soluție pentru fiecare problemă.

Și chiar așa era.

Odată, pe Stere îl chemase în urgență un client pentru că i se spărsese o țeavă la baie și, după ce reparase Stere țeava – atunci fusese rapid Stere, da, își aduce aminte și acum Stere cu mândrie, țeava aceea a rămas o referință a lucrului bine făcut– deci, după ce reparase Stere țeava, clientul, mulțumit, îl servise cu o țuică de prună adusă din Bihor de tatăl unei foste cunoștințe cu care obișnuia să se întâlnească cu vreo 2 ani în urmă și, din vorbă în vorbă, clientul ajunsese la confesiuni. Se săturase până peste cap de multinațională și voia să-și cumpere o vacă. Adică să înceapă cu o vacă, apoi să testeze piața, și dacă ar fi să meargă cât de cât, să mai cumpere încă vreo 5.

“Dom’le, ăsta e un plan bun”, îi spusese clientul lui Stere la al treilea pahar, “laptele are cerere mereu”.

După un minut de gândire, Stere îi dăduse dreptate. Era adevărat ce spunea clientul, laptele părea, la prima vedere, un produs rentabil.

Apoi îl întrebase pe Stere cât costă o vacă. Clientul habar nu avea cât costă o vacă, de unde să știe el cât costă o vacă? Cine mai știe în ziua de azi cât costă o vacă?

“Ce fel de vacă vrei ?” îl întrebase atunci Stere pe client și clientul ezitase mult înainte înainte să răspundă. Cum să răspundă când el nu știa nimic despre vaci ? Dar Stere, fost contabil devenit instalator, știa câte ceva și despre vaci. Stere crescuse într-o familie numeroasă, într-un sat de pe lângă București. De când părăsise Stere satul, se schimbaseră multe dar mentalitatea omului care creștea vaci se schimba mai lent.  Cel putin așa credea Stere.

“Stiu eu de unde  poți să-ți cumperi o vacă” îi spusese atunci Stere clientului.

Apoi căutase de pe telefon o vacă pe OLX. O vacă costa între 3500 și 5000 de lei în funcție de rasă. Cele bălțate erau cele mai căutate.

Pe la al 5-lea pahar de țuică Stere plecase, că se făcuse târziu. De atunci ori nu i se mai spărsese nici o țeava clientului, ori poate apelase la alt instalator, sau se mutase la țară să crească vaci. Nici până în ziua de azi nu știa Stere ce devenise clientul dar ideea cu afacerea cu vaca de muls era bună.

Da, Stere era omul care găsea întotdeauna soluții la toate! Pentru că avea o gândire pozitivă și un fel de a privi viața foarte optimist și, datorită acestui mental atât de deosebit, privind sacoul ou de rață și cu pete al Paulei, Stere găsise deja soluția.

“ E simplu” izbucnise Stere de se speriase și Paula și un grup de tineri încă adormiți care treceau din întâmplare pe lângă ei. Chit că turna încă cu găleata, în cartierul în plin boom economic lumea se fâțâia de colo-colo. Era încă cu mult înainte de ora zece si, în general la ora zece începeau mai toate ședințele. Înainte de ora zece toată lumea se fâțâia de colo-colo.

“ E simplu! ” spusese Stere Paulei “Îți cumperi altul!”

Pe moment, Paula nu știuse dacă era o glumă sau dacă Stere vorbea cu adevărat sincer. Ea îl cunoștea pe Stere doar de o oră și douăzeci de minute și, într-o oră și douăzeci de minute, nu poți ajunge să cunoști cu adevărat un om. De fapt, Paula era  de părere că nu-ți ajunge o viață ca să cunoști cu adevărat un om. Dar asta era o altă discuție pentru care nu avea nici starea potrivită și nici momentul potrivit nu era căci ședința începea la zece fix și Paula trebuia să rezolve treaba cu sacoul.

“De unde să găsesc eu magazine în Pipera? ” îl întrebase atunci pe Stere și Stere recunoscuse imediat că întrebarea avea lógica ei. Poate se pripise când propusese soluția și acum apărea ca cel mai mare bou în ochii Paulei.

De jur – împrejur, numai clădiri din sticlă și, peste drum, niște tarabe de tablă roșie …

(din ciclul “Și eu am fluturii mei !”, episodul anterior aici )

Facebook Comments