Niște scaune

Niste scaune si ceva cirese
Spread the love

 

Într-un final aleseseră o cafenea cu niște scaune de lemn așezate în jurul unor mese ovale. Înăuntru era cald și miroasea a cafea proaspăt râșnită. Paula alesese un “fitru mic” care se dovedise mare și Stere comandase un cappucino cu mult zahăr.

Așa era el, un om dulce!  Cel puțin așa îi plăcea să creadă. Clienții, în schimb, îl considerau acru.  Când învăța din greșeli, Stere afișa o față lungă care îi dădea o alură serioasă. Din cauza multiplelor lecții de viață pe care le luase, Stere făcuse riduri pe care le aceptase, într-un final, bucuros nevoie mare că îl făceau să pară mai matur, așa, ca un om trecut și tăvălit prin viață cum era.

Paula sorbea din cafeaua la filtru și nu îndrăznea să privească ridurile lui Stere. Pentru că ar fi părut suspect de evident interesul ei pentru ridurile lui, Paula preferase să privească un punct fix situat între piciorul din stânga al mesei ovale și scaunul pe care se așezase Stere. Dar cât putea oare să privească punctul ? Începuseră să îi lăcrimeze ochii și, pentru că i se răcea între timp și cafeaua, începuse să caute un subiect de conversație.

Să vorbească despre vreme ? Déjà abordaseră subiectul și era evident că aveau opinii diferite privind clima ideală : ei îi plăcea când ploua, lui îi plăcea cel mai mult vara, la soare, sub o umbrelă cu fața la mare. Ea nu intrase în detalii privind genul de ploaie, era evident că nu avea chef să prelungească subiectul. Să vorbească despre culori, parfumuri, mâncăruri vegetariene și alte chestii din astea de care toată lumea scria pe bloguri ? Oare era Stere tipul de om care citea bloguri ?

După trei încercări ratate și aproape jumătate de cană de cafea vărsată tot pe sacoul “ou de rață “ – dar oricum nu mai conta – Paula îndrăznise o întrebare la care nu se gândise în prealabil. Pur și simplu întrebarea îi apăruse pe buze și, odată apărută, îi fusese imposibil să o împiedice să iasă.

“Îți plac cireșele ?”  îl întrebase Paula timid pe Stere. Stere tresărise vizibil pentru că el tocmai atunci se gândea la ce fel de parfum i-ar face plăcere Paulei. Întrebarea relativă la cireșe păruse să-l destabilizeze pentru că el nu avea absolut nici o părere în ceea ce le privea. Niște fructe ca toate fructele, în plus cu sâmburi pe care trebuia să-i scuipe. Dar, cum  din principiu, Stere nu scuipa, atunci când trebuia să mănânce cireșe, le mânca cu sâmburi cu tot.

Cum Paula îl privea fix, așteptând un răspuns, Stere îi spusese că-i plac la nebunie cireșele. Fusese prima lui minciună adevărată dar, pentru că exista un scop nobil în spatele răspunsului, sperase ca Dumnezeu să-l ierte și de data asta. Îl mai iertase de câteva ori și de aceea se hotărâse să nu numere acele minciuni nevinovate care, în definitiv și judecând la rece, nu fuseseră chiar minciuni-minciuni atâta vreme cât totul avusese o explicație : plasticul în care erau îmbrăcate țevile cedase pentru că era, de fapt, de proastă calitate, el doar îndoise atât cât trebuia, poate doar un pic mai mult dar un plastic de calitate nu s-ar fi rupt.

Revenind la cireșe, auzind că lui Stere îi plăceau cireșele, Paula se agățase de subiect cu ambele mâini, și acum povestea ceva de cât de scumpe erau. Stere habar nu avea cât de scumpe eau căci el mânca cireșe din an în paște și atunci doar obligat. Sâmburii îi cădeau greu la stomac și îi era greu să stea aplecat toată ziua  cu toți sâmburii aceia zbenguindu-se de colo colo la fiecare mișcare. Citise însă pe Facebook niște glume privind prețul ridicat al cireșelor dar le luase ca atare, niște glume făcute de aceași oameni în  aceeași  perioadă a anului. De fapt, nici nu mai râdea la genul asta de glume . Repetate așa, la intervale regulate de timp, își pierduseră din calitatea de glume. Anul acesta, de exemplu, îi venise chiar să plângă când le citise în diagonală. « Ia uite cu ce îmi pierd eu vremea în loc să o pierd altfel ! » își spusese el atunci dar nu putuse face altfel căci tot Facebookul băltea de glume legate de prețul la cireșe.

Paula continuase vreo zece minute monologul ei din jurul cireșelor, trecând de la preț la tarte și de la tarte la compot. Într-un final, constatând că Stere o privește gol cu ochii lui mari și verzi fixați pe un punct oarecare al nasului ei, Paula trase concluzia că pe Stere nu-l pasionează atât de tare cireșele și, dezamăgită, sorbise o ultima gură din cafeau la filtru, ștersese delicat un strop  rămas agățat de mustață ne – epilată de două luni și apoi tăcuse, revenind cu privirea la punctul fix situat între piciorul din stânga al mesei ovale și scaunul pe care se așezase Stere.

Era o tăcere apăsătoare de care își dăduseră seamă și ceilalți clienți matinali ai cafenelei. Era evident că exista încă o oarecare distanță pe care nici Paula și nici Stere nu erau capabili să o parcurgă. Într-un final, Stere comandase un croissant.

La vederea croissantului, Paula zâmbise și, lacrimând fără să vrea, îi spusese lui Stere că și ei îi plac croissanții, dar doar croissanții adevărați, pregătiți pe loc, nu făcuți din aluat înghețat. Stere nu prea știuse cum să interepreteze spusele Paulei. Să le ia ca o critică a felului lui dezordonat de a se alimenta? Sau ca un posibil început de conversație în jurul croissanților. Pentru că nu știa nimic despre croissanti, Stere hotărâse să cheme băiatul care lua comenzile și să îi ceară nota de plată.

Băiatul venise după 5 minute bune căci era oră de vârf în cartierul acela în plin boom economic și întrebase dacă plata era cu cash-ul sau cu cardul. Întrebarea, inocentă de altfel, a băiatului care luă comenzile, reușise să spargă gheața dintre Pula și Stere.  Râdeau amândoi în hohote și făceau un zgomot plăcut, contagios. Oamenii care treceau prin fața cafenelei îi priveau curioși și, curiozitatea mânându-i de la spate, îi făcea să intre să vadă ce se întâmplă înăuntru. Băiatul cu plata nu înțelesese într-un final mai nimic, încasase plata cu cardul, dăduse chitanță, luase bacșișul și plecase spunându-și că mai sunt și zile ca aceea.

În ziua aceea cafeneaua realizase un profit enorm, mult peste profitul unei zile normale.

(din ciclul “Și eu am fluturii mei !”, episodul anterior aici )

Va urma

Facebook Comments