Înapoi în România

Inapoi in Romania
Spread the love

 

Dacă vrei să provoci reacția unui om, pune-l să citească ceva despre care are ceva de spus. Într-un sens sau … într-altul.

Cam așa a fost  cu primul meu “guest post” : a provocat reacții și într-un sens și în celălalt. Țin să specific că nu se dorea un text care să provoace reacții.  Se dorea doar o poveste în care relatam de ce am plecat din România acum 20 de ani și ce anume m-a făcut să mă întorc după atâta amar de vreme. Înapoi în România, în țara în care aproape nimeni nu se mai întoarce.

Înapoi în România, în țara în care aproape nimeni nu se mai întoarce

O poveste, un caz mărunt, specific mie și probabil încă câtorva ca mine, nu mulți. Nici urmă de generalizare etică și morală băgată cu sila pe gât sau alte chestii legate de educație, spirit civic și patrotism. Nu. Doar povestea mea, valorile mele, în fine,  ceva trăit, simțit și apoi povestit.

Toate bune și frumoase până la un punct marcat de cei care au considerat povestea mea de viață complet  nesemnificativă comparată cu viziunea lor LOR despre viață.  Complet nesemnificativă și chiar de-a dreptul mincinoasă în fața felului LOR de a înțelege lumea în care trăiesc.  Cei care, mai presus de toate, s-au simțit obligați să intervină, să mă convingă cu argumente scoase din auzite, simțite și apoi povestite, că sunt o mincinoasă cu acte în regulă, o ratată și inadaptată care n-a înțeles nimic din tot amestecul asta ciudat de oameni, fapte sentimente și cifre, numit viață în occident. Ca de aceea m-am întors.

Unde dai … si unde crapă : ceea ce am spus eu este că acum 20 de ani situația în România era complet diferită de cea de acum

În sectorul IT se câștiga undeva în jurul a 100 de euro pe luna. Din punct de vedere social situația era mai ceva ca cea de azi. Ne bălăceam într-o mocirlă intelectuală în care băieți cu 4 clase constituiau modele educaționale pe care alții le aplicau cu plăcere.

De plecat, am plecat din ambele motive, câștigam mai puțin ca un zugrav și ni se inoculau de către mass media niște modele educaționale care nu corespundeau sistemului meu de valori.

Între timp, lucurile s-au schimbat și am decis să mă întorc. Intoarcea a fost justificată doar de certitudinea că se poate relativ decent intelectual și în România. Că au inceput să scoată nasul în lume si cei cu peste 4 clase. Asta am spus.

Și, spunând asta, am explicat că trăiesc deocamdată intenționat într-o bulă din care am decis să nu ies incă. Bula celor inteligenti. Spre deosebire de epoca aceea îndepărtată în care existența bulei era imposibilă, acum mă pot retrage în colțul meu în care incă umblă caii verzi pe pereți și totul este teoretic posibil câștigând la fel de bine ca în Franța unde, de ceva vreme, totul a devenit practic imposibil. Asta am spus .

Ceea ce au vrut să audă alții : spre deosebire de ei, care vor să plece, eu sunt o inadaptată pentru că m-am intors

Nu stiu  care parte din povestea mea a declanșat avalanșa. Mă gândesc că probabil faptul că m-am întors într-o țară în care nimeni nu se mai întoarce și am spus că mi-e bine, asta le-o fi provocat reacția.

Da, mie, în bula mea, mi-e bine.  Însă, în țara în care nimeni nu se mai întoarce , nu e indicat să-ți fie bine. Atâta vreme cât există toți cei cărora nu le e bine și sunt gata să-ți facă o lista cât o zi de post cu argumente în favoarea dorinței lor de a părăsi o corabie în derivă , de ce ți-ar fi ție bine și lor rău?

Să nu-ți fie nici ție bine, cu argumente :

“modelul de business al IT ului din românia este predominant de outsourcing și că vin tare din urmă tări că Polnia, Cehia unde forță de muncă este mai ieftină? Ce se va întâmplă dacă scutirea de impozit nu mai există – din varii motive?”

Unde dai și unde crapă ?  Faptul că se trăiește astăzi bine în IT pare că nu e de ajuns. Va fi sigur mai rău ! Asta în contextul în care nici măcar chestia cu outsourcingul nu este adevărată. Dar “românul care se respectă” le știe pe toate și are o părere bine formată despre orice.  Aviz amatorilor, poate veti fi dezamagiti. Pe piața de IT românească a început să se producă valoare. Se face cod și nu în orice domenii. Big Data, IoT și inteligență artificială.  Căutați în dicționare dacă nu știți ce înseamnă. Vreti, nu vreti, piata de IT din România se transformă. Avem creiere și nu văd de ce inteligența nu ar fi bine plătită si aici, in Romania? Doar de frica salariilor din Polonia și Cehia ?  Ah, nu desigur, ca sa fie bine doar “dincolo”.

Ca să fiu și mai convinsă că nu e deloc bine în România au urmat argumentele

Revenind. Ca să fiu și mai convinsă că nu e deloc bine în România, au urmat o serie întreagă de argumente contra privind nivelul educației, traficul infernal, alimentația deficitara și nivelul de chimicale din legumele și fructele autohtone “made in Romanai”, fuga creierelor  și multe alte statistici legate de cât de rău este în România.

Citez din comentarii

“Are Victor copii pe care să îi ducă la scoală pierzând ORE întregi în trafic și cheltuind bani pe combustibil (cumulând aici și meditațiile deja „obligatorii”)? Cred că nu are (așa îmi lasă impresia din articol).”

“Va asigur că domeniile acestea pe care le menționați au decăzut foarte mult: fermele din România sunt un iad și dacă animalele supuse chinurilor acestui iad nu sunt îndopate cu antibiotice și hormoni(care da, afectează activitatea hormonală și sănătatea consumatorilor), devin focare de infecție. Fructele și legumele sunt multe importate (chiar acelea din piață), iar mulți dintre fermierii locali folosesc tot felul de pesticide și îngrășăminte artificiale toxice pentru că nimeni nu-i verifică. Acest lucru se datorează și faptului că lipsește educația în această privință.””Oare Victor s-a gândit cum îl va afecta scăderea calitătii produselor IT cauzată pe de o parte de studenții din ce în ce mai slab pregătiti și pe de altă parte de plecarea celor care nu mai suportă viață din românia?”

Abia după zeci de ani trăiți în visul vostru minunat o să vă căpătați dreptul de a mă considera o inadaptată

Dragi comentatori care le știți pe toate : dacă vă face atâta plăcere să aveți dreptate, poate că vreți să auziți că e raiul pe pământ “dincolo”.  Că traficul e ca-n palmă de fluid și poluarea lipsește cu desăvârșire. Că educația e cam cum scrie la carte și legumele-s crescute cu bălegar.

Ca să nu-mi săriți în cap din nou și pentru că nu vreau să va stric visul pe care vi l-ați făcut și pe care sunt convinsă că sunteți gata să-l considerați drept realitate, vă doresc să constatați singuri cât e utopie în ceea ce spuneți și cât e realitate. Și abia după zeci de ani trăiți în visul vostru minunat să vă căpătați dreptul de a mă considera o inadaptată și să interpretați în fel și chip o poveste de viață pe care voi încă o visați.

Voi, care le știți pe toate dar nu sunteți în stare să înțelegeți ideea din spatele unui text.

Citez din comentarii :

“Titlul corect era “În Paris nu umblă câinii cu covrigi în coadă” iar ideea care se desprinde din articol este vorba lui Creangă : “Decât codaș la oraș, mai bine-n satul meu fruntaș”.

“Ceea ce mă deranjează este disprețul față de o țara și un oraș care până la urmă v-a oferit foarte multe oportunități de a va dezvoltă pe multe planuri. Oportunități pe care România nu vi le-a oferit în momentul în care ați decis să va mutați în Paris. Depinde de fiecare câte oportunități valorifică.”

Acasa în Romania ? Sunt bine ! E soare, e cald, au înflorit merii. Miroase a primăvară absolută și vecinii au pus de-un grătar

Vouă, celor care va credeți atotștiutori și simțiți nevoia de face pe psihologii cu mine, îmi cer scuze anticipat dacă vă voi provoca un șoc intelectual sau vreo traumă emoțională dar aflați că n-ați priceput nimic din valorile care mă definesc. Spre deosebire de voi, care vedeți mereu paiul din ochiul celuilalt, gata să săriți la beregata unuia care nu mai vrea să plece “dincolo” pentru că îi e bine acasă și nu împărtășește același mod de a cântări lumea, eu sunt bine. E soare, e cald, au înflorit merii. Miroase a primăvară absolută și vecinii au pus de-un grătar.

Vouă, înțeleg că nu vă e bine. E dreptul vostru. Și, pentru că vouă nu vă e bine, simțiți nevoia să dați cu noroi în toți ceilalți ca mine.  Ca să va fie și vouă bine vă doresc să realizați odată și odată cât de toxică-pentru voi în primul rând – este această poziție.

E o mentaliate idioată de care doar plecând dincolo am reușit să scap. Un punct pozitiv pentru “dincolo”, acum vă e mai bine ?

Ipocrizie, sfântă ipocrizie, pe unde molipesti, o faci în mod serios !

Revenind la textul care a stârnit reacții:  în Paris nu umblă câinii cu covrigi în coadă și acesta este un adevăr pe care l-am trăit și povestit. Asta nu înseamnă dispreț și ură față de țara de adopție. Iubesc Franța și ador Parisul și aș dori din toată inima să existe încă români care să dezvolte un nivel de atașare pentru România comparabil aceluia pe care îl am eu față de Franța.

Atunci, și numai atunci, vom vorbi pe picior de egalitate. Până una alta, îi las pe cei care le știu pe toate să-i huiduie cât pot pe alții. Să moară încet dar sigur de grijă celorlalți reproșându-le că-și denigrează țara de adopție în timp ce ei, atotștiutorii, își denigrează constant țara de baștină.

În concluzie, atenție mare când vă va mai veni vreodată să afirmați că vă e bine în România. Nu se face!  În țara din care toată lumea pleacă și aproape nimeni nu se mai întoarce, aproape toată lumea știe că doar un ratat inadaptat poate afirma cu mâna pe inimă că îi e bine.

Ah, și dacă cumva plecați în lumea mare, prin țările altora, să nu spuneți niciodată că sunteți român că vă faceți de rușine.

Facebook Comments